Viața
uneori, viața îmi pare
o tragică farsă
încerc să accept o logică
ridată de taine
fotosinteza ierbii
floarea de colț și durerea
pietrei ce-o naște
de ce zboară frunzele
perpetuând anotimpuri
simte căldură fulgul de nea
nu ți se pare mister
lacrima, plânsul?
ce umbră poartă canoea
cioplită din inima
unui mesteacăn
și mâna cioplitorului
de ce-o aruncă în marea
adâncă, întunecată?
sfidând logica
întreb
ce simte lemnul
sărutat de apă
și piatra
și iarba
și fulgul de nea?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorica Iliescu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre logică
- poezii despre întuneric
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre tragedie
- poezii despre sărut
- poezii despre plâns
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.