Nu las pe nimeni să mă atingă. De ce nu? Pentru că eram sătulă de bărbați. De bărbați care zăboveau în pragul ușii, care stăteau prea aproape, de mirosul lor de bere sau de whisky vechi de 15 ani. Bărbați care nu veneau la urgență cu tine, bărbați care plecau în Ajunul Crăciunului. Bărbați care trânteau ușile de securitate, care te făceau să-i iubești și apoi se răzgândeau. Păduri de băieți, ale căror tufe zdrențuite erau pline de ochi care te urmăreau, prinzându-te de sâni, fluturându-și banii, cu o privire dominatoare, luând ce li se părea că le aparține.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu cunoaștem unde a fost publicat prima dată acest citat. Dacă știi, poți trimite o semnalare.
Nu este introdusă data nașterii pentru Astrid Magnussen. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.