Inocența seamănă din multe puncte de vedere cu paradisul pierdut. N-o descoperim decât prin nostalgie, după ce am pierdut-o, ca și copilăria. Ce știu despre inocență inocenții? Ce știam despre paradisurile candorilor când locuiam în ele? Mă tem că mai nimic. Copilăria și inocența sunt descoperiri târzii, când amintirile și greșelile își alungesc umbrele. Ni le apropiem prin regret. Nemaiavându-le, știm ce am pierdut. Nu e tema copilăriei o obsesie a maturilor? Și poate că anumite lucruri trebuie să le pierdem ca daruri pentru a le cuceri ca virtuți. Trebuie să ieșim din copilărie pentru a o iubi.
Octavian Paler în Un muzeu în labirint (Istorie subiectivă a autoportretului), Victoria învinșilor
Adăugat de Dan Nicorescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.