Ploaia poartă în sine genele copilăriei. Când eram mici, ne stropeam cu furtunul, țopăiam în bălți și ne băteam cu apă. Desigur, întrucât se pare că suntem oameni mari, o facem pe supărații atunci când, din falsă stângâcie, călcăm într-o băltoacă. Adevărul e că ne încântă împroșcăturile. Nu-i nimic dacă ne murdărim pe pantaloni sau pe șosete. Copilăria cade din ceruri. În taină, ne îngăduim să fim niște îngălați.
Martin Page în Despre ploaie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.