Ploaia bate la ușă. Cu milioanele-i de pumnișori, ea bate din toate picăturile ca să vadă dacă suntem acasă. Da, suntem. Îi deschidem și o întâmpinăm în prag. Ridicăm privirea către Cer. Cum începem să-i privim, pumnii ploii se și transformă și se deschid ca niște ochi. Picăturile ne fixează, mai întâi mirate de anatomia noastră, încântate pe urmă, ne fac cu ochiul în semn de complicitate. Copleșiți de emoție, o luăm la goană. Dar ploaia ne urmărește. Ea știe că suntem nestatornici; ne petrecem toată viața fugind de libertate, de singurătate, de moarte.
citat din Martin Page
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![necunoscut](http://www.citatepedia.ro/g/32question.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.