Cântec în zori

Dormi... Dormi şi mă lasă
să te privesc nemişcat.
Părul tău unduie-n pernă
ca dintr-o carafă turnat.

Ce mult, ce adânc te iubesc
în fiece clipă.
Cu privirile-mi vii ca un ţipăt
mi-i teamă să nu te trezesc.

Îmi vine să strig! trăim!
E-al nostru veacul acesta de creşteri!
Vieţile noastre să fim
ucenici şi meşteri!

Dacă nici ăsta nu-i cântec de dragoste,
care-i?
Fireşte că nu gângăvitul alint
pe struna ghitarei,

nici cântecul robilor, cândva,
în amarnicul ieri:
-Omule, pace nu vei afla...
-Femeie, vei iubi în dureri...

Dormi... Încă nu te trezi...
Cu mâinile tale, cu mâinile mele,
cu mâinile miilor de mii,
am dărâmat temniţi, şi-am ridicat schele,

Şi dacă astăzi suntem împreună,
atâta de plin, de firesc,
e pentru că, treaptă cu treaptă,
am învăţat să trăiesc, să iubesc.

Ce dragoste poate fi
mai mare, mai neîntreruptă,
decât atunci când te ştii
alături: tovarăşi de luptă!

Mâna ta bună, puternică,
zilnica ta muncă ţi-o ştiu,
şi pasul pe-asfaltul oraşului,
şi tihna din ceasul târziu.

Zidim case albe de pace
pentru anii cei lungi,
şi creştem în dragoste
-cum creştem şi-n munci!

Dormi... dormi şi mă lasă
să te privesc înc-o dată.
Ni-e dragostea trainică-n veci
şi fără de pată.

Ce mândre ni-s frunţile!
Nimeni, nicicând
nu va izbuti să le plece
din nou la pământ.

Iubitule, soarele poartă
încoace, limpezi albine.
Curând vei deschide
doi ochi de lucernă spre mine.

Bună dimineaţa!-ţi voi spune.
Sunt eu... Te-am vegheat.
Afară bat zorii, şi iată,
culorile-n jur se stârnesc ne-ncetat.

Libera noastră zi
ne-aşteaptă cu larguri răsfrânte.
Haide, haide să fim
gata de drum şi de cântec!

poezie de Nina Cassian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!