Numărătoarea
nu am simțit singurătatea care a urcat ca seva și m-a ros pe dinăuntru
mi-am așezat pantofii pe raft să termin
cu mersul pe sârmă
și să consum resturile timpului
precum coaja unor copaci mestecată
de bivoli de apă
la radio se anunțau atentate eram nesigură între locuri comune
ca într-un carusel moartea se învârtea
pe lângă leșuri
lumea aceasta era vie avea ochii deschiși sub valuri
singură eu număram columbi nopți arse zile limpezite cristale...
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre zile
- poezii despre singurătate
- poezii despre radio
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.