Transparență...
Mă scurg pe o stâncă de vis
Ca un ultim picur de ploaie
În marea ochilor tăi
Și mă pierd.... în tușul din foaie;
Mă fulgui încet spre o turlă
Ce încă a clopot răsună
Mă cheamă să-ți răcor divinul
Din dimineți până-n lună;
Mă dizolv prin voci de pământ
Prin priviri deocheate
Să mă-ntrupesc mai târziu
Să-ți mângâi suflările toate;
Mă prefac că nu-s prefăcut
Din lut cu-adiere.
Dar știu, doar un lucru e sfânt
Tu ești lapte și miere;
Aștept să mă scurg,
Să mă pierd,
Să mă fulgui,
Să fiu chemat,
Să mă dizolv,
Să mă-ntrupesc,
Să mă din toate ca dintr-un nimic
Pentru tine... căci tu ești tot ce iubesc!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (20 iulie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.