Molia cuvintelor
În sertarul limbii
Oamenii înlătură molia cuvintelor,
Îi șterg urmele
Și intră în regatul
Dansului de palme.
Pe tavanul frunții
Se lasă întunericul,
Se declară prietenii nocturne,
Se conversează
Facebook-cian:
K vb etc
Unul din cinci se asfixiază
Ca un berber
Într-o Sahară
Ascunsă cu capul
În propriu-i nisip.
Caut substanța necesară
Să anihilez molia vorbelor.
Pliciul judecății
Vine brodând
Escu-ri
În convingerea
Dovezilor societății
Gata să accepte
Cădere în nimic
Pentru o molie
Ce se îngrașă
Din sângele
Propriei nedumeriri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre sânge
- poezii despre prietenie
- poezii despre noapte
- poezii despre nisip
- poezii despre monarhie
- poezii despre dans
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.