Molia cuvintelor

În sertarul limbii
Oamenii înlătură molia cuvintelor,
Îi şterg urmele
Şi intră în regatul
Dansului de palme.

Pe tavanul frunţii
Se lasă întunericul,
Se declară prietenii nocturne,
Se conversează
Facebook-cian:
K vb etc

Unul din cinci se asfixiază
Ca un berber
Într-o Sahară
Ascunsă cu capul
În propriu-i nisip.

Caut substanţa necesară
Să anihilez molia vorbelor.
Pliciul judecăţii
Vine brodând
Escu-ri
În convingerea
Dovezilor societăţii
Gata să accepte
Cădere în nimic
Pentru o molie
Ce se îngraşă
Din sângele
Propriei nedumeriri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!