La un portret
Sunt eu acest cocon cu pletele pe umăr
Nespus de-ngândurat
Prea multe întrebări în ochii limpezi număr
De lume par mirat
În mâna mea cea mica Ursitele au pus
Un glob de fildeș rece
Cu el din răsărit și până la apus
Să văd ce se petrece
Cunună smălțuită cu diamante șapte
Mi-au tras pe lângă tâmplă
Ca de la miazăzi și pân' la miazănoapte
Să știu ce se întâmplă
Împodobit domnește în acest chip eu totuși
Nu sunt cel de azi
Nu învățasem încă de ce cresc
Cedri lotuși, păduri de pini și brazi
De ce sunt viermi și fluturi
Și cântă-n bălți buhaii
Și-n aer ciocârlii
Iar peste bărăganuri, cu nările-n vânt, caii
Aleargă-n herghelii
De-al miilor de flăcări în sfeșnicul eteric
Prea geometric rit
De arșiță și ger lumină și-ntuneric
Ședeam nedumerit
Cum rând pe rând purced flori de zăpadă-n soare
Evaporați de moarte
Toți cei din jurul meu păreau o ghicitoare
Nelămurită foarte
Adâncile probleme desface-le-va omul
Cu-ai rațiunii dinți
În veci inaccesibilul nu va rămâne
Pomul sublimei conștiinți
poezie celebră de George Călinescu din Opere, volumul 2
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.