Pierderea urmei
să dăm foc pădurilor
să distrugem orașele
cum fac copiii
când lovesc cu mingea
bibelourile mamei
să ne rămână urma în urmă
trecând cu tălpile prin lacrimile sfinților
să nu ne adulmece câinii
să închidem și să aruncăm telefoanele
moartea încă da s. m. s-uri
să părăsim sensul giratoriu al vieții
și în prima sâmbătă după dezastru
să ne închinăm zeului
ce varsă apa noii ere peste noi
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre telefon
- poezii despre sfinți
- poezii despre păduri
- poezii despre oraș
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre foc
- poezii despre câini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.