Codana și bradul
Soarele cuibărește-n floarea albă,
Pipăie petalele cu degete de foc,
Modelează o superbă salbă
S-o poarte o codană cu noroc.
Cerul lunecos se sprijină de-un brad,
Codana îl adună strâns la piept,
Pietrele din umbră sunt de jad,
Semne puse pentru drumul drept.
Închipuirea arde, mă grăbește
Să spun că-n poză eu sunt bradul,
Codana-i floarea ce zâmbește
Când soarele ne-atinge gardul.
Visele vieții ies din pâine,
Crucea de gânduri ne îmbină
Să ținem lângă noi un câine
Hrănit cu oase de lumină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre brazi
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre pâine
- poezii despre noroc
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre fotografie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.