Copiii timpurilor noastre
Suntem copiii timpurilor noastre;
aceastea sunt timpuri politice.
Cât e ziua de lungă, toată noaptea,
toate lucrurile și acțiunile ale voastre, ale noastre, ale lor
sunt lucruri și acțiuni politice.
Fie că îți place, fie că nu,
genele tale au un trecut politic,
pielea ta, o formă politică,
ochii tăi, o căutătură politică.
Orice ce spui, reverberează,
orice nu spui, vorbește pentru el însuși.
Așa că, oricum, tu discuți politică.
Chiar când mergi în pădure,
tu faci pași politici
pe un teren politic.
Poemele apolitice sunt, de asemenea, politice,
iar deasupra noastră luminează o lună
nu chiar pe de-a-întregul selenară.
A fi sau a nu fi, aceasta este întrebarea;
și chiar dacă îți afectează digestia,
este o întrebare, ca întotdeauna, politică.
Pentru a ajunge la un înțeles politic
nu este nici măcar nevoie să fii o ființă omenească.
Materiile prime vor îndeplini asta pentru tine,
sau proteinele, sau țițeiul,
sau un birou pentru conferințe, pentru ale cărei forme
s-au purtat dezbateri luni de zile;
cum trebuie să arbitrăm viața și moartea,
la o masă rotundă sau la una patrată?
Între timp, oamenii pier,
animalele mor,
casele sunt arse,
câmpurile se înțelenesc
ca în vremurile de demult, imemoriale
și mai puțin politizate.
poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre politică
- poezii despre moarte
- poezii despre zoologie
- poezii despre zile
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre păduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.