Din uluirea mea...

Din uluirea mea văd ţara în asalt,
Noroiul plin cu sânge e botezat asfalt,
Pâinea cu chimicale e hrana declarată,
Pensionarii foamea ca jertfă încă poartă.

Saliva urii ţâşneşte printre dinţi,
De-atâta supărare şi ceru-i fără sfinţi,
Nu mă întreb de sunt evenimente
Sau fapte bune, cu înclinaţii drepte.

Văd evaziv tâmpenii cu obrazul pătat,
Deşartă e menirea cuvântului brăzdat
De ură, de-ntuneric; apucături adverse
Excavează ochii, lumina să şi-o verse.

De-aceea-s hotărât în cearcăne de nori
Să pun boabe de soare, nenumărate flori,
Din lecţia de viaţă o vorbă-am să preiau:
De voi muri e una, în rest dreptate vreau!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!