Ieşirea de serviciu

Azi nu se lucrează, se-nchid lacătele, se trag obloanele.
Vine ursul să ne întindă oasele, să ne calce în picioare.
Străzii acesteia de pulberi n-o să-i mai rămână nici numele,
Oficiul Stării Civile se va muta într-o moară încăpătoare,
iar darul de nuntă cel mai sigur va fi tradiţionala jimblă cu sare.

Daţi-vă jos, clopotari adormiţi pe funii, ucenicii voştri
îşi doresc de-o viaţă să mănânce şi ei o pâine!
S-au mai împuţit apele Veneţiei aşteptând întoarcerea lui
Ştefan ce Mare ca să-şi răscumpere păcatele.
Visând într-una la patimile purificatoare, s-au înmulţit
ciorile-n gard şi beţivii neamului, zarurile măsluite îşi
decantează spuza în târtiţele puilor prăjiţi.

Mama soacră ţipă că a ologit-o lumina, vecina aia singură,
de la 4, iar s-a încurcat cu pompierul din schimbul 3, iar
şi-a dat foc la casă. Războaiele civile beau Marghiloman
şi mănâncă icre la "Dragomir", în timp ce fetiţele deochiate
adorm în scaune, sub ventilatorul mare al frizeriei.

Ia mai ascute-mă, Doamne, într-o luptă de clasă cinstită,
ia mai piteşte-mi în gaura din beci o cotă obligatorie!
Dă-mi zaţul vieţii la remaiat ca pe-un ciorap de damă
ofilită şi cântă-mi din trompetă Valurile Dunării până la
imbecilizarea completă, până la uitarea de sine.

Mi-e dor şi mie, fraţilor, de-o revoluţie! Unde mai sunt
revoluţiile de altă dată!?... N-a mai rămas mai nimic de
cules de prin terciul vieţii. Ar trebui să ne bâzâie muştele,
să vină în galop o herghelie întreagă de cai albi peste
urbea asta stătută, peste ifosele fiicelor de servitoare
ajunse ţoape naţionale.

La cantina publică s-a mărit porţia de pilaf, s-a îngroşat
compotul. Iubiţii fac varice în aşteptarea patului conjugal,
stau de şase la closetul bătrânilor. Cei mai mulţi dintre noi
au cotit-o, au ieşit din sistem, au murdărit cerul cu lehamite,
cei mai singuri au luat calea codrului frate, să înfiinţeze o
casă de cultură şi odihnă pentru tătarii rămaşi pe-acolo,
care se cred încă în război.

Ieşirea de serviciu e ca pe vremuri, nu trebuie să plăteşti nimic;
oricum te-aşteptă nişte chiloţi întinşi la uscat.

poezie de Dragoş Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Votează! | Copiază!