A doua scrisoare a îngerului
lăsați soarele să cadă în apă
curgerea ei să răcorească arșița pietrei moarte
înainte de a naște lovitura
în mâna omului orb și surd
lăsați luna să cadă în verdele ud al ierbii
carnea ei mărginită de durere
să hrănească brațele pipăind orbește în jur
mormintele voastre
lăsați stelele să cadă în pavilionul sufletelor bolnave
să asculte noroiul plin de mărunțișuri
unde aripa mea
nu a găsit nici un dumnezeu
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre verde
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre scrisori
- poezii despre religie
- poezii despre promisiuni
- poezii despre naștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.