A cânta dintr-un arc
E clar,
Nu pot fi vânător.
N-am stofa.
Plec la vânătoare, țanțoș,
Încordez arcul cel ager
Și observ mirat că seamănă cu o liră.
Încep să cânt din arc.
Nu-mi pot reprima acest răsfăț
Al sufletului,
Marea bucurie a degetelor,
Mângâind struna.
Animalele, ciulind urechea,
Se țin după mine, cârduri supuse...
Și înaintez murmurând din arc,
Lăsând în urmă o dâră
De împăcare în natură.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.