Răboj
Însemn c-un geamăt și-un oftat
Un drum ce suie, șugubățul.
Și tot certându-mă cu bățul
Îmi țin moralul ridicat.
De curcubeu de-ar fi chiar hățul,
N-aș trage-atât de colorat
Un car cu spaime încărcat,
Ce taie trăznetelor moțul.
Țipând: Se-neacă geamandura!
Iar valul martor c-am vorbit,
Singur, pe țărmul pustiit.
E țipăt cuminecătura,
Și vuietul mi-astupă gura.
În rest, eu cred că-s fericit.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.