Inima bate-n surdină
Inima bate-n surdină
Pe-o fâșie de lumină,
Pieptul meu în pradă arde
Și iubire, și păcate.
Labirinte descântate
Umplu donițe cu lapte
Și-n privirea mea străbate
Fulgul vieții fără moarte.
Tu în amforă de dor
Pui picior lângă picior
Și străbați prada ce arde
În vise purificate.
Vin frunze din depărtare
Pe alei zăcând în soare
Liniștea să ne doboare
În albeața de ninsoare.
Vine dorul peste noi
Scaldă dulce pusă-n foi,
Porumbei fără păcate
Duc prada în zbor, departe.
Tu ești pradă, eu sunt pradă,
Lumea este viciată,
Toți se iubesc de-o vecie,
Sânge viu în poezie.
Fulgul vieți-i fără moarte
În vioara fără coarde,
Noi cântăm doar la arcuș
Zidind iubirii culcuș
Din speranță și-ntâmplări,
Din sincere sărutări,
În grădinile de dor
Și morții să-i dăm fior!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zbor
- poezii despre moarte
- poezii despre dor
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.