Cum dracii dorm

Cum dracii dorm cu capetele-n smoală,
Cu labele pe muchii de cazan,
Şi unghii lungi, în creştere domoală,
Din iad afară ies ca din mărgean,

Mă simt iar înţepat de patimi surde,
Luat pe sus de oarbe năzuinţi.
Din întuneric, visele, să zburde
În carnea mea, din iad, sosesc fierbinţi.

Mai albă decât florile de leandru
Tu întărâţi iar trupu-mi - şi prin cerc
De foc faci sufletu-mi, sărind, puiandru,
Ca încercându-mă să te încerc

Şi să ascut pe buzele-ţi subţiri
Răzmeriţa-mi de coase şi simţiri.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Votează! | Copiază!