Statură
Să nu prelingă, să nu pice
Viu spiritul, robit în ea,
La azimi albe să-l ridice:
Sfiit pruncia ei trecea.
Sori zilnici, grei, adreau sub dungă,
Ușor sunau în răsărit;
Și nori ce nu știau s-ajungă
Și munții, cîți va fi-întîlnit,
Suiau cu iezerii, să cate
La anii falnici, douăzeci.
Vedeau din ceasul ce nu bate
- Din timp tăiat cu săbii reci.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- citate de Ion Barbu despre timp
- poezii despre nori
- citate de Ion Barbu despre nori
- poezii despre munți
- citate de Ion Barbu despre munți
- poezii despre copilărie
- poezii despre ceas
- citate de Ion Barbu despre ceas
- poezii despre alb
- citate de Ion Barbu despre alb
- poezii despre Soare
- citate de Ion Barbu despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.