Oedip în fața Sfinxului
Ascult. Adâncul tău ce-amar și ce pustiu,
cât de fierbinte, dulce trebuie să fie.
În preajma ta, în larg, se stinge tot ce-i viu,
doar pajiștea cu oseminte învie.
Aștept aici cu-nspăimântată bucurie,
tăcerea lungă să se rupă între noi,
cumplit, amarnic sfâșiată ca o iie
într-un iatac, pe întuneric între doi.
Și văd mirat cum ghiarele din când în când
îți ies și se retrag în pungi de catifea,
ca la pisici, în gând și-n prag la pândă stând.
Vorbești? - Te doare și pe tine întrebarea?
C-un freamăt te mai stingherește-o clipă marea,
dar aripa ți-o potrivești spre-a mă curma.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre vorbire
- poezii despre tăcere
- poezii despre pisici
- poezii despre gânduri
- poezii despre bucurie
- poezii despre aripi
- poezii despre Oedip
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.