Trezire
Mocnește copacul. Martie sună
Albinele-n faguri adună
și-amestecă învierea,
ceara și mierea.
Nehotărât între două hotare,
cu vine trimise subt șapte ogoare,
în văzduhuri zmeu,
doarme alesul, copacul meu.
Copacul meu.
Vântul îl scutură, Martie sună.
Câte puteri sunt, se leagă-mpreună,
din greul ființei să mi-l urnească,
din somn, din starea dumneyeiască.
Cine vântură de pe muncel
atâta lumină peste el?
Ca lacrimi - mugurii l-au podidit.
Soare, soare, de ce l-ai trezit?
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre apicultură
- poezii despre vânt
- poezii despre muguri
- poezii despre miere
- poezii despre lumină
- poezii despre graniță
- poezii despre copaci
- poezii despre ceară
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.