Pluguri
Prietene crescut la oraș
fără milă, ca florile în fereastră,
prietene care încă niciodată n-ai văzut
câmp și soare jucând subt peri înfloriți,
vreau să te iau de mână,
vino, să-ți arăt brazdele veacului.
Pe dealuri, unde te-ntorci,
cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos,
sunt pluguri, pluguri, nenumărate pluguri:
mari paseri negre
ce-au coborât din cer pe pământ.
Ca să nu le sperii Ź-
trebuie să to apropii de ele cântând.
Vino - încet.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre timp
- poezii despre sănătate
- poezii despre sperieturi
- poezii despre prietenie
- poezii despre oraș
- poezii despre negru
- poezii despre creștere
- poezii despre arat
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.