Reîntoarcere la sine
neînceputul nor
neştiutul nor
durează o clipă
cât mă leapădă-n lume
pe-o câmpie de marmoră
spasm delirant
şi marmora e arsă
cupă calcinată
înnegrită
în marmoră un nor a apăsat
de bună seamă a trecut un nor
probabil nu a fost decât un nor
dar poate este şi un ciopor
mă naşte pântecele lui umflat
de vreme ce sunt sunet
a trebuit să fie şi un clopot
un clopot nevăzut
cu-albastrul cerului intrând în aiurare
se mai strecoară
pe aria orbitelor stelare
şi sfera unui ou
ou neouat ce mă rezumă
şi mă asvârle brusc în aer
paloarea nesecată să-şi recapete
mai sunt vertebrele spinării cuiva
o înflorită osie de univers
şi tot ce este aripă
şi pe albirea ei se-ascute
o mişcă
o dislocă
îi surpă linia-mpietrită
şi mă împinge şi mă pune
pe mine să-i ţin loc
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Votează! | Copiază!

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.