Memorie iniţială

fiul a-nmărmurit lângă pilonii grei de pod
şi-a cucerit virtutea de oglindi
un nevăzut ocean de iepuri a trecut
printre tulpinele de tineri pomi
rozându-le întreaga noapte coaja
pe ramurile merilor sălbateci
cu ghearele-ngheţate-n ele
s-au prins stâcleţii singuri

vântul împuşcă negru în apus cu ciori
şi răsuflarea aburită
văzându-şi-o întâia dată-n aer
tresar copiii şi încep să cugete
la cel ascuns adânc în ei
bronzul din clopotele grele
pe sine însuşi se întrece
sunând atins de-un răsărit de lună

se luptă securea în faţa morii
celui izbit puternic de pământul îngheţat
cu fulgere albastre clănţănind
din talpa cizmei drepte i-a sărit potcoava
şi oameni şi căruţe
şi râsul prins de fierul de fântână
cu-ntregul deal alunecă

pe turtele fierbinţi de floarea soarelui
în iadul plutitor şi dulce-al morii
în uriaşul lui vacarm
îşi concentrează vara până-n zori
mireasma pulberea licoarea
purificată intră iar în lume
pe sacii mari de cânepă
răzbit de moliciunea caldă încă a făinei
cu un copil în taină adormit

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Votează! | Copiază!