Bărcile
Capete negre de mercur
mereu suite
pe fierbințeala vieții
cu două aripe de lemn uscat
în ele merg
fecioarele-n picioare
în fiecare an bărcile
la malul râului
bătute-n câlți
date cu smoală
în pântecele lor își duc pescarii
peștele și stuful
cartofii, pepenii,
pâinea și spirtul
și călătorii pentru navele ce trec
trase cu ciocul pe nisip
sunt scoica nopților cu lună
și bărci bătrâne niciodată n-am văzut
doar una căreia copii
pe apele întunecate i-au dat foc
când se revarsă râul
prin ușile-afumate trec
de case cu pereții măcinați
ating cu burta fostul dig
din margine de mal
'coperit de valuri
călpieca le scrâșncște-ncetinit
plutesc peste grădini
încă mai sus
și merele și le culeg din ele
de-a dreptul de pe crengi pescarii
și strugurii scăpați
din vie pe araci
cu prada încă zvârcolindu-se
la buza cherhanalei acostează
și-a casei mari de piatră unde vin scrisori
bărci-locuințe binecuvântate
oricât ar crește apele
oricât le-ar clătina de tare
întotdeauna rămânând la suprafață.
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râuri
- poezii despre bărci
- poezii despre întuneric
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre struguri
- poezii despre scrisori
- poezii despre pâine
- poezii despre picioare
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.