Copaci în prag de iarnă

Pe urmele atâtor dulci ravagii rămân prin vie
solitari haragii şi-n parc sau chiar am simţit
de ieri mireasmă de zăpadă bună-n cer.

Sclipesc şi stelele mai auster pe-un fir de
rază brusc trecând prin fier şi-ncepi în lumea
vastelor miragii să înţelegi din nou ce-şi spun
copacii.

Sâmt lanurile puse la păstrare şi să
renască iarăşi înmiit avem sămânţă
pentru fiecare.

Ce cald ţi-e sângele şi-n întrupare,
schimbat într-o amiază de zenit cu
fierbinţeala unui tei în floare.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Votează! | Copiază!