Oglinda sferelor
Însămânțat cu pești și-n munți e
lacul, fântânile scot apă mai curată, din loc
în loc străbat câmpia toată și-n zare li se
pierde lin șiragul.
Un lan de galben grâu foșnește-n sacul cu
fruntea-n grinzi de poduri aplecată, tu ține-n
inimă încă o dată sămânța care va spori-o
veacul.
În toți, ce timp adînc, ce vreme-naltă și-n
codrii ce prin somnul greu tresaltă la vuitul
cel născut din viitor.
Trecând pământu-ntreg către cealaltă
lumină-a lui mai pură și mai caldă,
semințele-s oglinda sferelor.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre viitor
- poezii despre somn
- poezii despre păduri
- poezii despre poduri
- poezii despre pești
- poezii despre naștere
- poezii despre munți
- poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.