Întâmpinare
E timpul sufletul să se înfrupte din vasta
ierbii proaspătă culoare, din oglindirea
pururi de izvoare și nedurerea creșterii
din fructe.
Pe frunți în cer mai pune-nseninare și
semn argintul stelelor de munte, eu voi
visa la noapte viaducte albind zvârlite
până-n țărm de mare.
Pogor în mine însumi liniștit, spre-
adâncurile calme de-mplinit, spre
întruparea mea cea mai curată.
Și parcă spăl un aur limpezit subt ploi
înalte care s-au pornit din sanctuare
dacice de piatră.
sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.