Fals tratat de fericire
Sunt sincer când îți spun că fericirea
E un cuvânt puțin zaharisit,
Chiar dacă e un risc direcția aleasă,
Sigur sacrificiul merită trăit.
Poți fi un accesoriu la trena cu paiete
Sau poate, dimpotrivă, poți fi decapitat
Să te storci de propria ta piele
Sub dușul care spală morții de păcat.
Ori să-ți pui masca sub care te pretinzi
A fi un Don Quijote întors dintr-un turnir,
Învingător de mori cu tâmplele albite,
În cruciada sfântă a marelui delir.
Poți face în oglindă mii de reverențe
Și ceaiul să ți-l bei în budoarul ei,
Pe urmă să aștepți să vină fericirea,
Întinsă pe o tavă cu nuduri de femei.
Și dacă nici așa nu-ți înflorește patul
Cu muguri de sudoare și ești dezamăgit,
Să știi că vina toată o poartă mai-nimicul
Ce râde pe la colțuri, fiindcă te-a mințit.
poezie de Constantin Georgescu din Citadela inocenților (2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Votează! | Copiază!
| Marcel Halus-Caunii [din public] a spus pe 10 iunie 2016: |
| Fericirea este și conform acestei intersante creații lirice, din punct de vedere deontologic raportat la principiul cauzalității prin cadrul uniformizării parțiale a spațiului social, imensitatea trărilor existențiale pozitive în universul nelimitat de spațiu și timp în primul rând, apoi ele transcend spre spațiul terestru limitat de această dată doar pentru a-și regăsi puritatea și a se înălța spre absolutul neștiut și neprevăzut, într-un ciclu ce ar fi trebuit să fie infinit, deși în textul de mai sus se pare că există o sciziune în acest sens. Apreciez această poezie, însă, pentru că redă aproape integral noțiunea de fericire din punct de vedere filosofic și cred că poetul va reuși să se numere printre scriitorii care reușesc să surprindă acest sentiment, în profunzimea terestră și celestă a acestuia. Succes! |
| Yorick [din public] a spus pe 11 iunie 2016: |
Pe lângă patul care nu înflorește (în ciuda generozității tăvii cu nuduri de femei?), se pare
că multe altele nu prea înfloresc pe aici. Deși, citind titlul, ai putea să crezi că este vorba
de un mini-eseu dedicat uneia dintre cele mai râvnite componente din registrul de priorități
ale ființei umane, în cele din urmă pare a fi ceva ce nu prea se poate defini.
Dar, prin grija deontologică, evident, a unui fan închinător, pe principii cauzale (prin cadrul) uniformizării parțiale (a nu se confunda cu cealaltă!), se explică, totuși, pe înțelesul tuturor,
cam ce este această fericire, cu ce se consumă ea în imensitatea trăirilor pozitive, cum transcend
acestea spre diverse spații și timpi ciclici, garnisiți cu puritate, absolut și neprevăzut
scizionist.
Succes, ambilor protagonist. |
| Marcel Halus-Caunii [din public] a spus pe 11 iunie 2016: |
| Consider că nu putem vorbi de filosofie fără a considera principiile deontologic și cel al cauzalității ca temelie a acestei științe. Nu există principiu care să nu se întrepătrundă cu un altul în cadrul filozofiei. Așa că nu sufăr de "grijă deontologică", domnule Yorick și cred că ar fi mult de scris asupra principiului deontologic existent în poezia de mai sus. Cât despre o eventuală confuzie între principiul cauzalității și uniformizarea parțială a unor trăiri, sentimente, idei, ar trebui să stăm liniștiți: aceasta nu va avea loc. Este clar că putem vorbi de uniformizare parțială în cadrul principiului cauzalității dar despre o confuzie între ele, niciodată! |
| Yorick [din public] a spus pe 11 iunie 2016: |
Nu, domnule MH-C, temelia științei despre care vorbiți nu se bazează
pe principiile care sună atât de bine într-un context sau altul,
într-o gură sau alta, sub o tastă mai docilă ca alta.
Într-adevăr, ca filosofi de circumstanță, am putea să scriem până
la Dorohoi și îndărăt (cine ne-ar putea cere socoteală?) despre orice,
inclusiv despre poezia, cum îi ziceți dumneavoastră, de mai sus și
puzderia de principii ce mustesc într-însa.
Confuziile sunt sarea și piperul marilor descoperiri și pot oferi
liniște doar celor ce nu au harul de-a le comite.
Între ele care? |
| Marcel Halus-Caunii [din public] a spus pe 12 iunie 2016: |
Este evident că nu am ce vorbi cu dumneavoastră, în primul rând pentru că nu dați dovadă de respect, menționându-mă cu numele MH-C. Cel puțin, eu n-aș fi îndrăznit să mă adresez dumneavoastră așa cum a-ți făcut-o față de mine, tocmai pentru că vă respect ca om chiar dacă nu vă cunosc, deși nu sunt de-acord deloc cu concepțiile dvs.
La întrebarea dumneavoastră, n-aveți decât să vă răspundeți singur. De asemenea, pentru mine este o pierdere de vreme să vă mai scriu fie și un cuvânt. |
| Yorick [din public] a spus pe 13 iunie 2016: |
Întrebarea nu cerea, musai, un răspuns. Era mai mult retorică.
Nici intervenția mea pe acest text nu avea un scop în sine. M-a zgâriat, doar,
limbajul afectat, cam ca o scrobeală ieftină pe o cămașă ne(prea)spălată, care
elogia strident un text fără nici un fel de merite literare.
E bine că nu mai scrieți, scrisul poate fi o pierdere de vreme, o povară prea
mare pentru un retor de talia dvs., domnule mh-c; bașca faptul că vă rămâne
mai mult timp pentru gramatică, deoarece AȚI cam făcut-o de oaie.
Același respect. |
| Nelu Gigănțelu [din public] a spus pe 13 iunie 2016: |
Domnule Halus - Caunii,
Bine ați venit la comentarii. Fiind primul Dv. comentariu, sunt puțin surprins de alegerea făcută, dar și de dimensiunea filosofică uriașă pe care o atribuiți poeziei de mai sus. Care e reușită, destul de bine versificată, simpatică. Am citit-o de mai multe ori fără să simt "aproape integral noțiunea de fericire din punct de vedere filosofic". Desigur, vinovați sunt senzorii mei lirici, neacordați la tonalitatea filosofiei absolute. Dar, chiar dacă n-am văzut capodopera, repet, poezia mi-a plăcut. Am totuși o observație. Bănuind că-l cunoașteți, și încă foarte bine, pe autor, transmiteți-i rezerva mea față de întoarcerea "dintr-un turnir" a lui Don Quijote! Turnirul nu e turneu. E un meci cavaleresc. Nu te poți întoarce "dint-un meci". Evident, treaba semnalată de mine este un mizilic față de amplitudinea trăirilor acestui opus "din punct de vedere deontologic raportat la principiul cauzalității prin cadrul uniformizării parțiale a spațiului social, imensitatea trărilor existențiale pozitive în universul nelimitat de spațiu și timp în primul rând, apoi ele transcend spre spațiul terestru limitat de această dată doar pentru a-și regăsi puritatea și a se înălța spre absolutul neștiut și neprevăzut, într-un ciclu ce ar fi trebuit să fie infinit." Galimatia de mai sus e atât de puțin deontologică, nu vi se pare? Numai bine... |
| Webber [din public] a spus pe 13 iunie 2016: |
Bună ziua! Sunt absolvent al Facultății de Litere și al Facultății de Filozofie (cea din urmă finalizată cu media 10).
Am citit comentariile de mai sus și doresc să-mi exprim o părere avizată, zic eu, asupra unor idei.
Îl apreciez pe domnul Marcel Halus-Caunii pentru respectul de care a dat dovadă față de yorick. De asemenea, îl apreciez pe domnul Marcel pentru prezentarea excelentă din punct de vedere filozofic a poeziei de mai sus și pentru exprimarea sa în scris (cu excepția unei greșeli de scriere: într-un loc a scris "filosofie" în loc de "filozofie").
Persoanei care se semnează "Yorick" doresc să-i transmit, în primul rând, că este lipsită de respect față de domnul căruia i s-a adresat. Se pare, domnule yorick, că nu ezitați să vă prezentați confuziile în materie de comentarii la un text liric.
Este evident, domnule yorick, că nu cunoașteți deloc filozofie. Cu toate acestea, vă permiteți să "corectați" adevăruri universal valabile cu ajutorul aberațiilor.
Observ că dumneavoastră, domnule yorick, nu cunoașteți bine gramatica limbii române pentru că "vedeți" o singură greșeală de scriere ca pe o mulțime de greșeli de exprimare.
Toate acestea fiind spuse, prefer să iau aceeași atitudine cu cea a domnului Marcel: să nu-mi pierd timpul prețios cu dumneavoastră, domnule yorick. |
| yorick [din public] a spus pe 14 iunie 2016: |
Domnilor w, mh-c, CG, vă doresc numai 10 pe linie în toate activitățile
care vă vor mai ieși în cale de acum înainte și multă sănătate celor care
v-au învățat literatură, gramatică și filoZofie (3 în 1).
Timp prețios în continuare! |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 16 iunie 2016: |
Poate cea mai cunoscuta abordare a fericirii sub "aspect deontologic" ii apartine lui Kant. El pretinde ca fericirea nu are un continut moral intrucat fiintei noastre empirice care isi doreste implinirea tuturor inclinatiilor sale. Intre fericire si datorie, omul moral (si autentic in sens kantian) trebuie sa o aleaga pe cea de-a doua. A-ti face datoria renuntand la placerile pasagere ale vietii inseamna a deveni demn de (adevarata) fericire care iti va fi acordata post-mortem (de Fiinta desavarsita). Ceea ce e obscur in aceasta snoava filosofica este ce fel de fericire poate fi aceea resimtita de ins inapt de fericire (un om sucombat e expropriat de organul fericirii, de hardul psihosomatic sau, in limbaj Kantian, empiric).
Filosofia se poate scrie si cu s (de la somn cum altfel decat dogmatic), nu doar cu z (de la zahariseala neaparat intelectuala). Sunt voci autorizate in domeniu care pledeaza pentru transliterarea riguroasa a acestui substantiv compus de provenienta elina. Filosofia e philia de sophia, nu de zophia. E putina nostalgie a originii (un regres in uterul metafizic) in acesta interpretare. Dar e o nostalgie trendy, Heidegger a facut din intoarcerea la originile limbistice, un act filoszofic prin excelenta. Varianta cu sz mi se pare si mai oportuna in sensul cel mai oportunist al oportunitatii. De ce? Fiindca are sonoritati maghiare. Si maghiarii sunt mai civilizati ca noi. Insa civilizatia e moartea culturii (dupa cum o spune Spengler), iar filoszofia e parte integranta a acestui trist eveniment. |
| Agamemnon [din public] a spus pe 16 iunie 2016: |
Danilo!
Până nu-ți văd diploma de absolvire
cu media 10,00 nu pot să iau în serios
argumentele tale filosofice,
deși mi se par echilibrate și la obiect.
Nu sunt însă de acord cu aserțiunea ta
despre superioritatea civilizației maghiare.
Că ei băteau stepele Asiei, cu carnea sub șaua calului,
în vreme ce Traian descăleca la Sarmisegetuza cu geanta latină sub braț,
iar Ovidiu scria pontice în limba geților
în cetatea pontică Mazărepolis. |
| Yorick [din public] a spus pe 17 iunie 2016: |
Don Dănel,
Kant nu e KENT ca să te poți baza pe el în orice situație/disertație!
Tot deontologic pot să afirm, cu toată autoritatea mea morală de
ființă desăvârșită prin Ferentari și Maidstone, că pretențiile sale
referitoare la fericire, pe omul de rând îl cam lasă rece, la fel și
cele despre datorie/datorii, adică nu-i prea pasă de niciunele, mai
cu seamă de ultimele, după cum spunea, autoritar, Sophia N(icion)ădejde.
Și asta nu i se trage, cum ai putea presupune, din uterul metafizic
(între noi fie spus, la meta-fizică nu a înțeles, în afară de principiile
de bază ale lucrului mecanic, mai nimic, deși a terminat de mai
multe ori, cu 10 pe linie, orice facultate a vrut mușchii lui)
Dar cel mai trist eveniment, pe care Spengler&Rudolf Hirzel îl trec
dialectic și culpabil sub tăcere, este faptul că, pe lângă cultură nu
mai avem o mulțime de alte cele, în schimb și inconprehensibil
pentru noi, avem din toate celelalte (vezi Ortega y Gasset)... |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 17 iunie 2016: |
| Cand zici Kent, te referi la Clark, ziaristul cu preferinte vestimentare extravagante (ciubotzele si pelerina de culoarea tomatei coapte)? Cum poti sa te bazezi pe un barbat care isi poarta carliontii capilari pe dinafara? Oful domniei mele minuscule (echivalenta temporal cu mandatul prezidential al lui Geoana cel Saltaretz) se referea la lipsa de civilitatie, adica de cultura materiala. Cea spirituala, o avem, n-o avem oricum nu ne dam seama dupa cum reiese din atitudinea "omul obisnuit" (sa ceara, dar sa nu ofere) fata de frumoasele indemnuri morale ale filoszofului de la Konigsberg. |
| Yorick [din public] a spus pe 19 iunie 2016: |
Nicidecum, tinere filoszof budapestan, Mister Clark nu a avut onoarea de a-mi fi fost prezentat încă, deci este exclus să vorbesc cu/despre domnia sa cârlionțată ambiental.
Mă refereaum la acel instrument de tip "all doors" de pe vremea ne-apusă încă a bunicilor.
Cât despre omul obișnuit la care vă referiți, mătăluță și maestrul de Konigsberg, pe care-l scoți mereu la înaintare, precum discipolul lui Rostopan dicotiledonatele sale universal patentate, trebuie reținut faptul că acest om, cere el ce cere, dar și dă.
Bătaie de cap, de furcă, pumni, câte nu brânci, de bănuit, de groază, etc. |
| Mahr [din public] a spus pe 10 august 2017: |
| Ce mai poezie... Plus de nonvaloare! |
