Căutând sfârșitul în propria uitare
Strada întoarce spatele spre soare,
Tălpile mele îi fac frecții cu umbre,
Timpul plouă cu priviri nesigure,
Doctorii au sentimentele sumbre.
Strigătele durerii sunt temperate
De fulgerul care inundă pământul,
Pietrele intră în propriul mormânt,
Gâtul mirării pune în laț cuvântul.
Mila mea urzită e singură-n frică,
Trupuri osoase sunt în vegetare,
Strada întoarce privirea în noi
Căutând sfârșitul în propria uitare.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ploaie
- poezii despre medicină
- poezii despre medici
- poezii despre frică
- poezii despre durere
- poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.