Nucul îmi aduce aminte
Nucul și-a făcut căciuli din albine,
Bâzâie cerul în frunzele verzi,
Soarele pune în ochi raze senine,
Să-l prind într-o clipă visez.
Miere albastră curge-n cuvinte,
Tremură vântul în sângele meu,
Aducându-mi de tine aminte
De dragostea ta dăruită mereu.
Albinele vin la roinița prinsă
Pe-o creangă din curcubeul întins,
De inima ta se lasă cuprinsă
Partitura reginei cântată în vis.
Polen de lumină adun, amintire,
Pentru cupa inimii dusă la vraci
Să tămăduiască vechea iubire
Din cuvintele spuse când taci.
Trăsnește și focul se-ntinde,
Nucu-i lumânare aprinsă în noapte,
Brațul Cenușăresei mă cuprinde,
Am rămas văduv de a ta dreptate.
Miere albastră curge-n cuvinte,
Timpul se rănește-n nisip,
Roiul din nuc îmi aduce aminte:
Iubirea e jertfă în propriul ei chip!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre apicultură
- poezii despre visare
- poezii despre inimă
- poezii despre cuvinte
- poezii despre albine
- poezii despre văduvie
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.