Perechea...
Se compară cu-adierea vântului în zăpușeală,
Cu o pală de căldură când în cadru e răceală,
Cu un puzzle de "n" piese, neîndoielnic c-un incastru,
Cum e soarele armonic pentru cerul cel albastru;
E de-asemena ca arta într-o minte iscusită,
Cum ai căuta perechea de șosete potrivită,
Precum stă o rădăcină în pământ adânc înfiptă,
Ca surâsul în ferice sau ca lacrima de criptă;
Fiece ființă-n parte are umbra sa în lume,
Mai târziu sau mai devreme, se va contura în nume,
Într-un nume cu răsunet, intonat numa' spre bine,
Fără mod de-nstrăinare, un întreg din doi... în fine!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (27 mai 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre fericire, poezii despre artă, poezii despre albastru sau poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.