Atârnată de uitare ca o ușă
Atârnată de uitare ca o ușă
se refuza, încet, privirii;
a fost femeia pe care am iubit-o,
dar de prea multe ori ea dormea asemeni
unei căprioare mecanice răsfățate,
în vreme ce pe mine mă durea tăcerea metalică
din visele ei.
poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.