Ce ironie a sorţii trăim. Să ai deja totul, să fii deja totul şi să ai o părere atât de proastă despre tine. Să alergi după iubire, abundenţă şi să nu ştii că ele deja sunt în tine şi te-ar putea hrăni din plin în orice clipă ai decide tu. Să trăieşti crezând că eşti condamnat la sărăcie aşezat cu fundul pe comoară, şi să îţi plângi de milă. Ion Creangă ar scrie fără probleme "Prostia omenească 2". Într-o zi, vei râde cu lacrimi în ochi, lacrimi de râs dar şi de bucurie, când te vei uita la cum ai trăit viaţa prins de atâtea limitări imaginate, suferind de atâtea lipsuri închipuite, căutând să suferi cu orice preţ şi găsind justificări pentru asta în permanentă, pentru că nu ai ştiut o altă cale. Vei râde de tine şi în acelaşi timp vei înţelege că nu te-ai fi putut bucura de tine, de iubire şi o putere atât de mare fără să fi putut avea termen de comparaţie. Nu poate exista întuneric fără lumină, nu am ştii nici binele fără rău. La fel, nu ne-am putea cunoaşte şi experimenta propria măreţie fără să ne fi ştiut prima oară... micimea.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Votează! | Copiază!