Anno Domini...
Anno Domini... am văzut cimitirele de mașini
Înverzite, răvășite de vântul de primăvară,
Am văzut omul în câmpie semănând,
Sălbăticiunea tânără, umflată,
Fugind în pădure să nască.
Anno Domini... pun mâna streașină la ochi
Și până departe în zare pământul
Pulsează ca o venă deschisă,
Cu cereale verzi, cu câmpuri petrolifere, cu orașe.
Anno Domini... a trecut iarna cu păstrăvi morți și crengi putrezite,
Plămânii noștri, ca niște păsări, ciugulesc aerul, se umflă,
Aleargă și plutesc încet, sângerând.
Anno Domini... am văzut bicicliștii coborând
Colina vânătă, cu cămașa deschisă, cu sacul de merinde,
Am văzut turmele și călăreții îndemnându-le către munte,
Am văzut egretele venind.
Anno Domini... o lumină blândă se aprinde în cer și coboară,
Pământul își întoarce iarba deasupra,
Peste oasele cailor, peste șosele, peste mașinării, peste căi ferate, peste conducte.
Anno Domini... anul acesta nu seamănă cu celălalt
Sângele ne coboară în tălpi și aruncă lavă fierbinte,
Umerii bărbatului se pârjolesc de vânt,
Se colorează, se întăresc,
Copiii cresc, aleargă prin iarbă, prind păsări,
Primesc primăvara în față și amețesc
Femeia stă în fața oglinzii, ca șarpele care privește prada ucisă...
poezie de Mircea Florin Șandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre primăvară
- poezii despre șosele
- poezii despre șerpi
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre păsări
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.