Iartă-mi iubirea din vocea uitării
Iartă-mi iubirea din vocea uitării,
Macin adânc neliniștea în mine,
Praful timpului arde-n suspine
În pragul tocit de amintirea zării.
S-aud jelind cuvintele scrâșnite
Unde se ascund imaginile noi,
Sângele prelins amestecă-n noroi
Lacrimile din rărunchi pornite.
Haina rătăcirii-i plină de bazoane,
Aerisiri din țărnă devin indecente
În presupușii sâni de amazoane.
Moartea învăluie căi adiacente,
Pe fruntea iubirii curg broboane
Uitate aiurea-n neliniști concrete!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.