Leagă, Doamne

Leagă, Doamne, vântu-n iesle
şi mă-ncuie-ntr-o copită
cu cinci maici de crânguri murge
şi cu jar trosnind sub plită;
Doamne, de-un potop frumos
cu doi miei de câmp de mure
leagă ochii mei să-ndure
dorul ei de vin lutos

Leagă-mă de mine, Doamne
cu tăciune stins pe râuri
cum şi ea pe greabăn frâuri
mi-a tot pus din colţ de ochi
şi mi-a răsucit prin oase
verzi spărturi de lemne coapte
şi-mi tot rupe şi-mi tot coase
ploi de ea prin mâl de nopţi.

Leagă-mă ca pe o toamnă
de un stâlp de mânăstire
şi-mi citeşte din psaltire
cu doi ochi subţiri de hoţ,
cu doi ochi subţiri de doamnă

Să nu plec,
să nu mă fure
cu tot sufletul din mine
ca pe-o cană de afine
ca pe-un braţ de flori
la porţi.
Leagă, Doamne, dacă poţi...

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Camelia Radulian
Votează! | Copiază!