Epilog
Eu ținând cu ochii viața,
Mă simt oarecum rănit,
De soarele din dimineața
În care tu n-ai mai venit.
Eu un simplu epigon
Mă scufund printre distihuri,
Pe al sorții poligon
Plin de acrostihuri.
Și mă uit pe geamul vieții
Și se văd trecând statui,
Ce-au depășit și pragul morții,
Spre tărâmul nimănui.
poezie de Mihaela Eva
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre sculptură, poezii despre ochi, poezii despre moarte, poezii despre dimineață, poezii despre depășire sau poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.