Chei căzând
Omul mărunțel
construiește cuști pentru toți acei
pe care îi cunoaște.
În vremea asta înțeleptul,
care trebuie să-și plece capul
când luna plină se umflă la orizont,
nu contenește întreaga noapte
să arunce chei pe drumuri
pentru frumoșii,
nesupușii
prizoneri.
poezie de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre Lună, poezii despre înțelepciune, poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre lună plină, poezii despre frumusețe sau poezii despre cunoaștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.