Ne suntem frați
Nu-i suntem mândrei noastre Românii
Ce-au fost, spre cinstea lor, înaintașii ;
La pieptu-i ne lipim ca niște fii
Dar laptele i-l sug numai pungașii.
E poate vina lor sau poate nu
Că-i punem mai presus de noi s-ajungă
La sfârcul generos, iar eu și tu
Privim nedumeriți că-i gol în pungă
Și, Doamne, cum să spui că nu-s eroi
Acei care adorm cu burta goală
Și-n zori își fac iar lista de nevoi
Privind la ceasul rece care-i scoală?
Noi toți ne suntem frați, așa să știi,
Mai mult decât atât nici nu se poate,
Iar trupul bunei mame Românii
Mai sângeră din pieptu-i zer, nu lapte.
Cu imnuri tricolore încotro
Ne ducem pașii fără de cadență?
Deșteaptă-te, române, mot-a-mot,
Căci somnul tău letargic e demență!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lactate
- poezii despre sâni
- poezii despre somn
- poezii despre imn
- poezii despre România
- poezii despre vinovăție
- poezii despre mândrie
- poezii despre mamă
- poezii despre generozitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.