habitat (din «scrisorile mov»)
pereți plini cu planșe colorate
statistici
cât iubesc densitatea tristeții
variabila ploilor din departele unde dorul
crește precum grâul
surâsometrul și toate zilele când
eram un pupălău destoinic
sărutacul tău derbedeu galactic
pereții plini cu planșe diluate intrând încet
în carnea zidului
înăuntrul seamănă a peșteră
confort unu
nemaiștiind să decupez ferestre ochii îi țin închiși
întreg muntele se micșorează, mă strânge
cuibărindu-mă ca în pântecul mamei
aștept să mă nasc singur
copilul care voi fi
va învăța astfel să deseneze
să te caute
2)
când ești fericit, nu vezi erori
nici când prea trist
cu aripile strânse, prelungă, liniară pasăre
diformă, a țâșnit din degetele mele asemănându-i
un nod cândva ram subțire acum ochi
ține incert încotro-ul gata să lunece
nu să zboare
de fapt, nici nu sunt erori, vă rămâne doar
să intuiți dacă
sunt fericit ori prea
!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.