Cântec
petrecerea lumii, dragii mei,
se desfășoară altundeva
decât unde credeți voi, altundeva,
decât în lumea aceasta contextuală
care poate fi prinsă pe peliculă,
poate, în lumea umbrelor
de multe ori, mă întreb,
de ce oamenii se antrenează
printre ținte nedefinite,
printre ploi acide, goi,
alteori, de ce nu au vocația veșniciei?
fericirea este iluzorie, dragii mei,
și eu sunt de mână cu tinerețea mea
pictez bizoni albi și magici
în grădina paradisului pierdut
care seamănă cu grotele de la Altamira,
sau păsări roz flamingo cu gâturi
ca felinare, roșii, luminoase,
printre gheizere sulfuroase
într-una din zile, am sădit
un răsad de tuberoze, vracii azteci,
după lăsarea întunericului
nu le mai furau mirosul,
într-alta, am scris o istorie a spiritului
cu înțelesuri adânci în ființe
și în semnificațiile ființei
eu intru în ființă, ori de câte ori vreau,
dar nu în cea desăvărșită
când iubesc, intru în iubire
dar nu în cea desăvârșită
și nu mai mă văd din adâncuri
fiindcă am devenit umbră
și am văzut în jurul meu doar umbre
eu, mijlocitoare, între umbrele de pe pământ
și umbrele care nu mai sunt
eu- propria-mi umbră.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre întuneric
- poezii despre zile
- poezii despre tuberoze
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre roșu
- poezii despre roz
- poezii despre rai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.