Vânătorul de năluci
Din lacrimă eu m-am născut
Într-o tăcere surdă;
Iubirea îmi e cântec mut,
Ce-mi ține geana udă.
Sunt limpede ca un cristal
Din care curge viața;
Al sentimentelor vasal,
Eu rabd mereu distanța.
Sunt vânătorul de năluci
Ziua-n amiaza mare;
Caut iubire-n cuib de cuci...
De unde alinare?!?
Pe drumul povârnit mereu
Mi-a stat fără-ncetare
Alături doar sufletul meu,
Dar nu i-am dat o floare.
I-am spus ușor povești de dor,
Hrănindu-l cu... răbdare
Și alergat cu-atàta zor,
Se uscă pe picioare.
Din lacrimă eu sunt zidit
Și m-am prelins pe cale,
Iar de oftat am ostenit...
M-aștern pe lutul moale.
Câte-o nălucă alergând,
În vise-mi mai apare;
N-o mai vânez, nu mai am când -
Să-mi dați, vă rog, iertare!!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 martie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânătoare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre picioare
- poezii despre naștere
- poezii despre muzică
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre lut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.