Glossa Eladei
S-au scurs decenii de amar, mâhnire,
Mulți au murit uciși de răzvrătire,
Cotropitori și dornici de victorii
Au tot îngenunchiat pe trupul țării...
Din vița și cenușă, vatra greacă,
Dușmanii-și înfrunta mai tare parcă.
Cu semnul crucii încrustat în sânge
În Martie 25 a spus: "Ajunge!".
S-au scurs decenii de amar, mâhnire,
Au fost uniți cu toții prin iubire.
Prin brațele pe veșnicii unite
Ei cruce și-au făcut, să ia aminte
Că vor lupta prin har dumnezeiesc
Cu cei ce să-ngenunche își doresc.
A nins cu ghiocei pe fruntea-ți fadă
Și-ai renăscut precum un vis, Eladă!
Mulți au murit uciși de răzvrătire,
Născându-se de-a pururi în iubire.
Blând spirit, scump popor, cu-nțelepciune
Învins-ai făr'delegi în astă lume.
Un lampion de obiceiuri sfinte
Stăpân peste-ale vetrei oseminte...
Pe vatra ta e pâinea mai rotundă!
Dar vântul se oprește și ascultă,
Cotropitorii dornici de victorii,
Străini mânați de vise iluzorii,
Fără de Dumnezeu, pământ, credință,
Mânați de vis păgân de biruință.
Cetăți cădeau... se ridica cetate...
Mureau bătrâni... copii treceau prin moarte.
Spre libertate se-ntorceau în sânge
Și-n lacrima măicuței care plânge.
Au tot îngenunchiat pe trupul țării,
Pământ bogat... Dar binecuvântare
Și vise împlinite ți-aduc zorii,
Eladă fericită-ntre popoare!
La ceas de sărbătoare luăm aminte
La vechi corăbii încă-mpodobite,
La necuprinsul mării, la un cer
De flori albastre, vise și mister.
Din viță și cenușă, vatra greacă,
În timpuri, mândră, încă o să treacă...
Corabii-n aur veșnic îmbrăcate
Într-un cortegiu sfânt, fără de moarte,
Împodobite iar întru Hristos,
Cu gândul pașnic, simplu și frumos.
Vitejii trec pe mare prin furtuni,
La suflet nobili și atât de buni.
Dușmanii-și înfrunta mai tare parcă,
Etern unindu-și sângele cu apă
Navigatori în univers, pe mare,
Mari înțelepți născuți între popoare.
Trec prunci purtând, mânați de dor și jale,
Bărcuțe-mpodobite-n sărbătoare
Și-ntr-un colind la uși de gospodari
Primesc colaci, cu drag, de la cei mari.
Cu semnul crucii încrustat în sânge
Și cu Hristos în suflet, nu poți plânge.
Iubirea de cei dragi, simbolizată
De barca cu betele-ncununată
Și dragostea de semeni și de mare,
Cu toate au un iz de sărbătoare.
Dar totodată-i plâns și despărțire,
Chemare înspre sferele divine...
În martie 25 au spus: "Ajunge!"
Oricât de mult poporul grec ar plânge,
Întru nădejdea blândului Iisus,
Destinul, viața, sufletul și-a pus.
Sunt marinari, pescari, navigatori,
Împodobind corabiile-n zori,
Iar în Nafplio, în Decembrie, șase,
Brazi cu scântei se-mpodobesc în case.
În martie 25 au spus: "Ajunge!",
Cu semnul crucii încrustat în sânge.
Dușmanii-și înfrunta mai tare parcă
Din viță și cenușă, vatra greacă.
Au tot îngenunchiat pe trupul țării
Cotropitorii dornici de victorii...
Mulți au murit uciși în răzvrătire...
S-au scurs decenii de amar, mâhnire!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre plâns
- poezii despre marină
- poezii despre cruce
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.