festin
între ele
dorurile
vorbind cu gura plină
albe, roșii, pestrițe
se sfădesc
care mai de care vor părți mai bune
fruntea, grumazul, pieptul, căușul palmelor, tălpile
le sunt delicatese
astfel
canibalându-mă îmi rămâne sângele
îi picur destul amar să nu aibă căutare
obrazul transparent-oglindiu, sclipind
mă vinde la licitație
albe, roșii, pestrițe
dorurile
mestecă și
mai vor
nu vă fie cu mirare când
mă veți reîntâlni!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sânge, poezii despre roșu, poezii despre gură, poezii despre dor sau poezii despre alb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.