Întrucât nu mi-am imaginat și nu pot să-mi imaginez vreodată cum voi muri, este mult mai simplu să mă gândesc că nu-mi imaginez cum va fi retragerea de pe scenă. Am să chiorăsc, n-am să pot să mai merg, o să-mi curgă scuipat din gură... asta dacă Dumnezeu nu mă iubește. Dacă Dumnezeu mă iubește, strigă ca un regizor: "Și acum... Paaac! Ce bine a făcut momentul ăsta!"... Cortina cade. Și cum am murit?! La datorie! E mult mai bine decât să se spună "ăsta n-a mai putut să plăteasca datoriile!".
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.