Sentimentul dureros al timpului
Pentru că nu-mi pot aminti întotdeauna unde mi-am așezat amintirile despre prima dragoste
umbra firului de păianjen mă derutează
încurc, da încurc amiezile în care am înălțat primul zmeu
cu acelea în care m-ai sărutat prima dată
și deodată păianjenul se mișcă spre o pradă veștedă
se suprapune peste toate soneria din trecut anunțând sfârșitul sau începutul a ceva
într-un timp ce părea fără sfârșit
ca o cutie de bomboane consumate ziua reînnoite noaptea
în absența mea
de o prezență invizibilă și generoasă
gustul unic al fiecărei bomboane se dizolvă in amintire
Împreună cu acea iubire pe care nu o pot reproduce oricâte energizante și vitamine
aș consuma
așa cum nu pot reconstitui gustul primului sărut când am desfăcut cutia așezată
de o mână invizibilă în fața mea și am savurat cu lăcomie și inconștiență
prima bomboană otrăvită...
poezie de Maria Postu (noiembrie 2014)
Adăugat de grizantema
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.