De unde atâta nefericire?
De unde atâta nefericire,
Când raze pier și noaptea vine
Pe la uși, pe la ferești,
Peste oamenii cu măști?
Unde-s zâmbetele false,
Și visele de soare arse?
Unde-s toți ce i-ai întâlnit,
În drumul tău spre paradis?
Și azi, ca ori și care zi
Sperai că soarele va răsări
Acolo unde-i nefericire
În suflete avare de iubire.
Dar e soarele a uitat,
Sau poate doar n-a mai luptat,
Pentru iubiri ce noaptea mor
Iar dimineața răsar în zor.
poezie de Adriana Monica Burtea (4 aprilie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre Soare
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre rai
- poezii despre prezent
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.